miercuri, 29 februarie 2012

Lapte raw de migdale, cea mai simpla metoda


Aveti nevoie de doar 2 ingrediente: migdale si apa, nimic mai simplu. Am pus la inmuiat un pumn bun de migdale, le-am lasat cam 10 ore.

Am pus migdalele in blender si am adaugat 500 ml apa

Dupa ce am "blend-uit" migdalele, am strecurat laptele prin punguta.

Acesta e lapticul :D Il puteti bea asa, ii puteti adauga putina vanilie, scortisoara..eu il las asa simplu fiindca dimineata pun cate putin in blender impreuna cu fructele.

Suc fooooaaaarte dulce


Dupa cum se vede, am facut suc din 3 mere, 1 para, 2 morcovi, 1 kiwi si 4 clementine

Asa imi place cate intra odata :D

Merele si para le-am taiat in jumatati si am scos samburii sa nu ne incurce


Au iesit cam 800 ml de suc extrem de dulce, bun si proaspat

Noul storcator


Imi amintesc de cand eram micuta cum faceau bunica si mama sucuri cu un storcator ce facea un zgomot foarte mare si trebuia tinut apasat tare cu mana, curgea pe langa. De atunci nu am mai facut sucuri, dar saptamana trecuta m-am uitat pe internet la magazine cu electrocasnice cam ce preturi sunt la storcatoare. Sambata am fost si l-am cumparat, nu e nu stiu ce marca exclusivista, are 850W si a costat 165 lei. Alte storcatoare de 350W pana la 500W costau de la 300 de lei in sus, dar acesta mi-a facut o impresie buna din cauza puterii si pretul e foarte bun. Pot sa bag un mar intreg, o para intreaga, are gura mare, incape cu usurinta. Primul suc l-am facut din 2 mere si 2 pere, merele le-am bagat amandoua deodata, nici nu am realizat cand le-a si stors, apoi am pus perele pe rand. Din cele 2 mere si 2 pere mi-au iesit 600 ml de suc, pulpa era aproape complet uscata. Imi place ca se curata usor, vine impreuna cu o perie speciala pentru sita, doar partea de sus se scoate si se spala si recipientul pentru pulpa. Sunt foarte multumita de el :)

marți, 28 februarie 2012

Carte noua cu retete raw pentru cupcakes


Am comandat cartea aceasta in 10 februarie si ieri am primit-o. Bucurie mare, pe langa ca retetele suna si arata delicioase, nu se foloseste deshidratorul. Nu am gasit pe internet pagini din carte, un review, am mers un pic la risc. Imi era frica sa nu fie toate retetele cu deshidratorul ca atunci era buna de aruncat cartea. Nu am nimic impotriva deshidratorului, dar nu toata lumea are bani sa isi cumpere unul, chiar daca e o investitie pe viata, daca traiesti cu un salar de 800 de lei pe luna, mai ai si o rata la banca, un copil, nu prea merge sa iti cumperi, poate dupa un timp indelungat de pus bani deoparte. Eu mi-am cumparat acum cativa ani un deshidrator cu vreo 200 de lei, pe cand mai exista Quelle, dar e rotund, nu are nu stiu cate tavi si nu pot face multe retete. Plus ca nu suport sa faca zgomot atatea ore si sa stea in priza atatea ore. Incerc sa reduc consumul de curent, asa ca nu imi surade ideea de a tine un aparat 8 ore in priza, mai ales peste noapte. Ma gandesc si la oamenii care au un program de lucru ca si logodnicul meu, de la 8 la 5. Daca ai un job din acesta unde stai multe ore, nu prea ai timp sa tii chestii in deshidrator, sa le intorci la nu stiu cate ore. Eu prefer retetele simple, nu sunt lenesa, dar vreau sa imi ocupe cat mai putin din timp prepararea mancarii. Majoritatea persoanelor din jurul meu au joburi solicitante, dar vor sa manance sanatos si nu sunt nici plini de bani.
Abia astept sa incerc cateva retete, deja imi face cu ochiul o reteta cu morcovi si goji. Instructiunile pentru prepararea acestor prajiturele frumoase sunt foarte simple, totul vine in robot, apoi 2 ore la congelator. Totusi 2 ore e un timp normal, vii acasa, iti pregatesti cina, pui repede totul in robot, bagi la congelator si pana ai luat cina,ai facut un dus, gata si prajiturelele. Daca mai raman, ai si pe a doua zi sa iti iei la pachet. Decat sa mananci o procarie de ciocolata plina de prafuri necunoscute, zahar, indulcitori si alte prostii, mai bine mananci asa o prajiturica.

miercuri, 22 februarie 2012

Smoothie cu capsuni proaspete in februarie


Asta am baut azi, am avut si pahar potrivit care sa exprime faptul ca smoothie-ul contine capsunici :p

Capsunicile de care imi era pofta de vara trecuta, sau mai bine zis capsunoacele :))

Banane, mere, kiwi

Goji am pus cat am luat in degete, sa zic cam 10 g

1 lingura boabe de cacao sfaramate

1 lingurita pudra de maca organica

Am adaugat apa, dupa cum se vede, aproape 500 ml, ca sa fac smoothie-ul mai lichid un pic. Se mixeaza tot in blender pana obtinem un smoothie pufos si fin :) A rezultat in jur de 750 ml de smoothie.

luni, 20 februarie 2012

Pasta raw de ceapa


Ingrediente:
65 grame migdale
60 grame nuci de Brazilia
125 ml apa
1 lingura suc de lamaie
1-2 catei usturoi
1 ceapa mare
1 lingurita boia dulce
1 lingurita marar
sare dupa gust

Nucile si migdalele le-am lasat 30 de minute la inmuiat, apoi le-am pus in robot impreuna cu apa si cu sucul de lamaie. Le-am maruntit, apoi am adaugat restul de ingrediente si am mixat bine totul in robot pana s-a facut pasta.
Pasta am sa o intind peste niste cartofi copti, insotiti de o salata mixta, perfect :)

duminică, 19 februarie 2012

Bilute dulci raw


Astazi am avut pofta de ceva dulce, dar care sa nu necesite nu stiu cate operatiuni complicate sau multe de pregatit inainte. Nu imi place sa pierd mult timp in bucatarie, mai ales cand vine vorba de preparate raw nu imi place nimic ce trebuie pus la deshidrator, vreau sa mananc crud de dragul de a manca crud, nu de dragul de a ma preface ca mananc gatit. Nu ma dau in vant nici dupa preparate catre trebuie puse la congelator, apoi la frigider, iar la congelator...
M-am uitat ce am in camara, am ales cateva ingrediente si am facut bilutele acestea din:

70 grame curmale
50 g migdale
20 grame unt de cacao
1 lingurita esenta de vanilie

Curmalele si migdalele le-am pus impreuna intr-un bol cu apa cat sa le acopere si le-am lasat 30-45 minute la inmuiat pana am mai pierdut timpul pe internet. E mai usor sa scoti samburii din curmale daca le lasi un pic in apa.
Am pus toate ingredientele in robotul de bucatarie cu lama in S, am amestecat bine, am format bilutele, le-am dat prin cocos si le-am lasat un pic la frigider pana m-am dus la plimbare cu unul dintre caini, cam 20 de minute. Nu e neaparat sa le puneti la rece, se pot manca si asa.
Daca nu aveti unt de cacao, inlocuiti cu cacao simpla, puneti cate putin, amestecati, mai puneti un pic, va trebui si putina apa, 1-2 linguri.

marți, 14 februarie 2012

Ziua indragostitelor turturele



Acum 3 zile aceasta turturica draguta a fost prinsa de doi ulii, dar au scapat-o din gheare. A cazut si a prins-o catelusa mea. A fost salvata draga de ea, am dus-o in garaj, am pus-o in transportorul pisicii si am ingrijit-o in speranta ca isi va reveni. A stat foarte cumintica, din cand in cand striga, iar afara in curte zbura o alta turturica. Si acea turturica a fost in pericol, a intrat in cusca la caini, a fost salvata de acolo, am vrut sa o punem langa cealalta in garaj, dar am zis ca nu are rost, ca nu e ranita si sa nu se bata intre ele.
Astazi a fost bine turturica, si-a revenit si am hotarat sa o eliberam. I-am dat drumul, a zburat intr-un cais din curte, a inceput sa isi aranjeze penele cu ciocul si a venit in zbor langa ea cealalta turturica. Atunci am realizat ca erau o pereche si o astepta sa iasa din garaj...
Iubirea nu are limite si necuvantatoarele o simt la fel cum o simtim si noi.

Cafea din banane


Bineinteles ca nu e o cafea stoarsa cumva din banane :)) E doar un smoothie de banane cu gust de cafea. Cum altfel sa impaci mai bine fructele de dimineata cu cafeaua de dimineata pe care o prefera multi oameni?
Am pus asa:

2 banane de marime obisnuita
1 kiwi mic
lapte de migdale sau apa, in functie de cat de subtire vreti sa fie
1 1/2 lingurita esenta de cafea
1 lingurita cacao

Totul vine frumos amestecat in blender, pana devine pufos si se bea in loc de cafea :D

duminică, 12 februarie 2012

Prajitura cu crema de gris si menta


2 cani de faina

3/4 cana cacao

1/2 cana zahar brun

4-5 picaturi de stevie, sau inca 1/2 cana zahar brun

1 lingurita praf de copt si 1 lingurita de sare

Se amesteca ingredientele uscate, urmeaza sa se adauge cele lichide.

250 ml apa

250 ml ulei vegetal. Cel de rapita e perfect fiindca nu are nici gust si rezista bine la temperaturi mari, din pacate nu am avut de data aceasta si am folosit ulei de floarea soarelui.

1 lingurita si jumatate de esenta de vanilie

Se amesteca bine totul si asa arata blatul. Nu e foarte importanta marimea tavii, o tava mica sau medie e ok. Se coace 20 de minute la 200 de grade Celsius.
Urmeaza crema:

1/2 cana unt de cocos

2 lingurite de esenta de menta

250 ml lapte de soia

Am pus 1/4 cana de zahar brun, am amestecat putin cu mixerul, nu e obligatoriu. Am pus totul pe foc, a inceput sa fiarba, am adaugat 2 linguri de gris si am amestecat pana s-a ingrosat.

Asa arata crema gata :)

Am intins crema cu o spatula peste blatul racit.
Sosul de ciocolata l-am facut din putina cacao, cam 2 linguri si cam 3 linguri de lapte de soia. Am turnat cate putin peste cacao, am amestecat, iar am turnat, pana am obtinut consistenta dorita. Nici prea gros, nici prea lichid. Daca nu va place gustul de ciocolata amaruie, puteti pune ceva dulce in sos.


Am taiat prajitura in patratele si asa arata produsul final :)

Rulada de seitan cu ciuperci


Tot vedeam pe toate site-urile cu retete vegane din alte tari ca folosesc seitan la multe retete. La noi nu se gaseste, dar se poate face si in casa. Am facut odata seitan cu faina obisnuita, a iesit bun, dar un pic tare. Dupa ani de zile m-am hotarat in sfarsit sa incerc cum e glutenul vital, asa ca am cumparat o punga din Anglia. Astazi am incercat pentru prima oara sa fac asa ceva si a iesit extrem de bun. Textura e complet diferita fata de cea a fainii obisnuite si ramane moale dupa preparare. Am urmat reteta de aici , singura problema a fost ca am un cuptor care coace cum vrea el si trebuia intoarsa rulada pe ambele parti, al meu a iesit un pic crocant la fund.

Gogosi coapte, cu gem de prune



Le-am facut o mica surpriza parintilor mei, mai ales mamei mele care tot spunea ca ar manca ceva dulce. Reteta e aici . Nu am avut iaurt de soia, am inlocuit cu lapte de soia. Mie personal mi-a iesit cam uscat aluatul dupa reteta, a trebuit sa pun mult mai mult lapte de soia decat se cerea. L-am lasat o ora la dospit pe calorifer, apoi le-am pus in tava si nu am mai lasat la dospit. Le-am copt 20 de minute la 200 de grade. Au iesit foarte, foarte bune, dupa gustul meu puteam sa pun chiar mai putin zahar. Gemul meu nu e cu zahar si cu toate astea au fost dulci. Mirosul oricum e extraordinar, lamaia cu cocosul..mmm, nu credeam ca iese din mainile ceva care sa miroase ca si intr-o patiserie :p
Daca nu aveti ulei de cocos, nu-i bai, il puteti face foarte simplu la robotul de bucatarie cu lama simpla in S. Puneti fulgi de cocos in blender si lasati asa vreo 7 minute, opriti, adaugati putina apa si mai lasati vreo 3 minute sa invarta robotul. Se pastreaza la frigider :)

sâmbătă, 11 februarie 2012

O parte din gandurile mele

De astăzi refuz să mai citesc comentariile de la orice articol sau postare pe internet. Oameni buni, înţelegeţi odată pentru totdeauna că lumea noastră este definită prin dualism. Orice situaţie ţi-ai imagina, mereu vor fi oameni care îi vor vedea partea pozitivă şi oameni care îi vor vedea partea negativă. Aşa funcţionează lumea, aşa ne creăm propria realitate, propria lume. M-am săturat să fiu condamnată de unii şi de alţii pentru stilul meu de viaţă, pentru că iubesc animalele, pentru că nu cred în orice formă de discriminare, pentru cărţile pe care le citesc şi pentru orice lucru care mă defineşte. Nu există greşeli, toţi suntem aici să învăţăm, să evoluăm spiritual şi să ne eliberăm. Nu mai criticaţi şi nu mai judecaţi pe nimeni, nu trăiţi viaţa omului respectiv şi nu ştiţi mediul în care a crescut, ce l-a influenţat, cum a făcut faţă situaţiilor dificile. Toate discuţiile astea în contradictoriu nu fac bine nimănui, înnegresc sufletul, ne consumă energia, ne distrag atenţia de la lucrurile importante şi ne împing la a proiecta energii negative. Ce sens are să te contrazici la nesfârşit cu oamenii doar să îi convingi că ai dreptate? Mai bine găseşti un grup de oameni cu care ai lucruri în comun şi discuţii cu ei, luaţi iniţiative împreună, lucraţi împreună pentru scopul comun.

Eu personal sunt epuizată psihic, de multe ori o simt chiar fizic, din cauza răutăţii oamenilor, cruzimea de care dau dovada, intoleranţa, prejudecăţile..tot. Nu mă ajută cu nimic treaba asta, mă distruge doar, ajung să fiu depresivă şi să nu mai fac nimic. Nu mai suport să mă uit la ştiri, auzi numai despre crime, războaie, cruzimi de nedescris, ură, toate te fac să nu mai crezi în umanitate şi în bine. Bineînţeles că dacă nu ar fi răul, nu am şti ce e binele, dar am analizat răul în detaliu, m-a consumat şi refuz să îi mai acord prioritate în gândurile mele. Sufăr din cauza oamenilor care nu au ce mânca, nu au familie, nu au casă, nu au un minim de bunăstare, sufăr pentru copiii care mor din cauza nebuniei adulţilor, copii exploataţi, batjocoriţi, părăsiţi, sufăr pentru animalele abandonate, bătute, vânate, omorâte, sufăr pentru planeta noastră care e pur şi simplu violată în fiecare secundă prin defrişări, extracţii...ne distrugem casa, implicit şi viaţa aşa cum o ştim.

De multe ori mi-aş dori să existe un buton de reset..când omenirea ajunge într-o stare în care merge doar înapoi, să putem apăsa pe el şi să o luăm de la început. Cred ca avem nevoie de mii de începuturi ca să realizăm că singura cale posibilă e să renunţăm complet la ură, să o scoatem din vocabular. În viaţa aceasta sigur nu prevăd că va fi o armonie deplină între om şi natură..doar dacă un cataclism natural de mari proporţii va produce distrugeri masive..la început probabil vor fi războaie pentru teritoriu, mâncare, că aşa ştiu oamenii..poate după aceea vor învăţa să colaboreze, să nu mai creeze ierarhii, să nu mai pună tot felul de bariere invizibile şi să ajungă să îi asuprească pe alţii mai slabi în loc să îi ajute să crească şi ei.

Suferinţa e un proces, un podeţ către o răscruce de drumuri unde va trebui să alegi ce faci..mergi înainte cu ura şi sentimentul că nu ai ce schimba sau mergi înainte cu voinţa de a schimba ceva în bine. Nu putem lupta pe zeci de fronturi, nu putem salva tot ce ne-am dori...să începem cu realitatea noastră, cu ce se întâmplă în jurul nostru.

Nu vreau să mai condamn pe nimeni care mă agresează verbal, fiecare are propria lui percepţie asupra vieţii, fiecare trăieşte experienţe diferite, atâta pot unii din punct de vedere intelectual, însă nu pot să nu condamn pe cei care îi asupresc pe alţii, le îngrădesc libertăţile şi îi reduc la zero. În orice mediu ai fi crescut, e inacceptabil să ucizi sau să te consideri suveran asupra vieţii altcuiva.

Când am renunţat la produsele de origine animale am fost foarte entuziasmată, mă simţeam multe mai bine fizic şi psihic şi vroiam să spun tuturor, să simtă toţi ce simt şi eu. Am fost foarte dezamăgită când am constatat că oamenii se simt atacaţi când le vorbeşti despre schimbarea alimentaţiei. M-am gândit că poate am abordat eu greşit subiectul, am zis ceva ce i-a deranjat, dar nu era asta..unii pur şi simplu căutau să mă combată continuu cu tot felul de argumente răutăcioase. Eu eram cu sufletul deschis, cu intenţii bune şi m-am lovit de un zid de cinism, sarcasm şi critici. Oamenii vor să trăiască în minciună, nu vor să renunţe la vechile obiceiuri chiar dacă acestea sunt nocive. Pentru mine e clar că o schimbare de alimentaţie duce la o schimbare de mentalitate şi are un impact pozitiv asupra animalelor, asupra mediului, asupra sufletului. La momentul acela nu mi-am dat seama că ego-ul acelor oameni se lupta cu mine. Am auzit tot felul de argumente impotriva veganismului, ca distruge sănătatea, că pentru asta sunt făcute animalele, cred că le-am auzit pe toate, evident şi clasicele „de unde îţi iei proteina?”, „ dar nu ai energie”, „dar ce se poate mânca fără carne?”. E o diferenţa între a fi vegan şi a mânca sănătos..tot ce înseamnă prăjeli, margarină, grăsimi vegetale hidrogenate, e-uri, zahăr, nu e ok, chiar dacă e vegan. Cel mai bine e să mănânci crud, să mănânci complet neprocesat..eu încă nu am ajuns acolo, dar sunt pe drum. Eu mi-aş dori să nu mai fie nimeni bolnav, să se răstoarne toate industriile astea care intoxică şi îmbolnăvesc oamenii, dar reacţia e violenta, oamenii nu vor să fie salvaţi de boli. A fost o perioadă în care răspundeam provocărilor, dar e o înfundătură..poate unora li se aprinde un beculeţ în urma discuţiilor, însă aceia sunt foarte rari, majoritatea te împroaşcă de amuzament şi de frică să nu le schimbi mentalitatea. Arta trollingului din păcate este tot mai populară. Eu sunt pe principiul că dacă nu ai nimic bun de zis, mai bine taci. Una e să dai un sfat, să faci o sugestie, alta e să ataci pe cineva din răutate şi să insişti aiurea. Am ajuns să fiu mută în privinţa subiectului alimentaţie, deschid gura numai dacă sunt întrebată la modul serios, nu răspund glumelor de prost gust.

Iubirea mea pentru animale e un alt domeniu SF pentru unii, nu mai am puterea necesară să mai fac faţă celor care consideră că animelele nu au drept la viaţă..pe facebook găseşti destui care să comenteze negativ pe grupurile destinate protecţiei animalelor. Nu înţeleg care e plăcerea..cauţi în bara de search „animale” sau ceva de genul, dai pe grupuri, dai ask to join, îţi consumi timpul doar ca să intri acolo şi să îi injuri pe oamenii aceia care se străduiesc să salveze în principal câinii care suferă pe străzile ţării noastre. Veşnicul şi neobositul argument împotriva iubitorilor de animale sună în felul următor „ bine că salvaţi nişte javre, dar de copii şi de bătrâni nu vă pasă”, nu mai vorbesc de constantele injurii că nu are rost...cei care vin cu astfel de argumente stau în faţa calculatoarelor, nu au viaţă, nu au ridicat un deget să ajute un copil sau un bătrân, dar condamnă pe alţii că nu o fac. Cei care trec prin greutăţi, care lucrează cu oameni bolnavi şi/sau nevoiaşi nu au nici timp să îşi bată joc de alţii pe internet şi ei ştiu ce înseamnă compasiunea pentru fiinţele slabe şi neajutorate. Eu nu am inima atât de mică încât să nu pot cuprinde toate fiinţele de pe planeta asta cu iubirea mea. Nu simt nevoia să mă laud constant cu ce am făcut, pe cine am ajutat, doar ca să vadă alţii ce bună sunt eu. Am şi eu defectele mele, la fel ca oricine, nu mă pretind perfectă, nu pretind că am dreptate în tot ce zic, dar nu mă ataca doar fiindcă te simţi frustrat fiindcă nu faci nimănui bine şi te aperi psihic jignindu-i pe cei care o fac. Alt argument de care m-am lovit în lupta asta pentru câini a fost că mulţi au fost muşcaţi. Eu sunt o victimă a câinilor, de două ori chiar. Ambele situaţii s-au petrecut în copilărie, dar am crescut, am înţeles că sunt animale, am luat un câine şi mi-am învins teama. Nu contest că sunt situaţii dramatice, de aceea trebuie luate măsuri civilizate, nu să omorâm tot ce nu ne convine. Am ajuns să îmi şterg din contacte, chiar şi rude fiindcă mă atacau constant fără motiv. Am primit şi mesaj de la o rudă că mai bine învăţ un copil să citească decât să dau mâncare la câini, critica vine de la o persoană cu o viaţă de parazit pe spatele părinţilor, deşi era vremea demult să îşi facă un rost in viaţă, dar preferă să se îndoape cu antidepresive şi să urască pe toată lumea.

Fiecare alege ce vrea să facă cu viaţa lui, fiecare ar trebui să îşi aleagă o cauză în care să creadă şi să o susţină. Unii luptă pentru drepturile omului, unii pentru drepturile animalelor, unii pentru mediu, e loc pentru toată lumea şi pentru toate cauzele bune. Trebuie reunite toate cauzele în una singura, binele planetei. Trebuie să ne trăim viaţa gândindu-ne ce lăsăm ca moştenire generaţiilor viitoare. Nu mai trăiţi ca şi cum aţi fi nemuritori sau cu gândul că oricum nu vă mai afectează ce se întâmplă după ce muriţi. Călugării tibetani trăesc fiecare zi ca şi cum aceea ar fi ziua în care vor muri, păcat că noi in „occidentul civilizat” nu mai trăim în comuniune cu natura şi în contact cu învăţături de tipul celor orientale. Pentru o evoluţie spirituală e foarte important să citim cât mai multe din toate domeniile. Eu nu consider că există religii bune şi religii rele, trebuie înţeles şi aplicat ce este esenţial în fiecare.

Cred în pace şi în iubire, numai aşa putem să ieşim din negura în care suntem acum. Trebuie să ne deschidem minţile şi sufletele, să eliminăm tot ce e rău, să eliminăm ego-ul fals...să ne redobândim independenţa.

În ultimele zile am trecut prin diferite stări negative..tristeţe, deznădejde, de aceea am simţit nevoia să mă exprim în scris. E grea viaţa celor cu intenţii bune...am obosit să îi înţeleg pe toţi, să le accept vorbele, dar pe mine nu vrea nimeni să mă înţeleagă. Da, sunt o fiinţă vulnerabilă, sufăr pentru tot ce se întâmplă, visez la perfecţiune, la o utopie, dar am speranţă că şi dacă se va întâmpla peste 1 milion de ani schimbarea, tot se va întâmpla. E normal să mai am căderi fiindcă sunt doar om, dar nu mă voi opri din drum, nu pot să renunţ la tot ce cred numai ca să nu deranjez pe alţii.

Vă iubesc pe toţi şi vă doresc să reuşiţi să vă eliberaţi sufleteşte..citiţi tot ce prindeţi, extindeţi-vă orizonturile şi conştiinţa, puneţi-vă constant întrebări despre orice, găsiţi persoane cu care să puteţi discuta, învăţaţi ce înseamnă empatia şi cel mai important: iubiţi, iubiţi şi iarăşi iubiţi viaţa.

vineri, 10 februarie 2012

Briose cu cacao, ghimbir si portocale





I <3 muffins :) Reteta o gasiti aici . Ador ghimbirul, portocalele, cacao, mi se pare o combinatie perfecta :) Eu nu am respectat intocmai reteta. Deja am experienta in muffins, stiu cum trebuie sa arate un aluat, sa nu fie nici prea lichid, nici prea ingrosat si greu de amestecat.
In primul rand nu am pus 2 cani de zahar, mi se pare enorm si am pus doar jumatate de cana. Se pot pune cateva picaturi de stevie in loc de zahar. Bunicii mei sunt diabetici si cand le fac lor ceva dulce, decat sa folosesc fructoza sau alte prostii procesate, indulcitori cu aspartam, mai bine stevie. Plus ca e si ieftina, o sticluta e 9 lei.
In reteta spune ulei de rapita, daca nu aveti, puteti folosi si ulei de floare. Nici ulei nu am pus o cana intreaga, doar jumatate.
Coaja de portocala nu am masurat-o, am ras doua portocale de marime medie si am pus sucul de la jumatate de portocala.
Otet nu am pus 4 linguri fiindca am o mare problema cu otetul, nu mi-a placut de cand eram micuta, imi da dureri de cap mirosul, asa ca am pus doar 1 lingura.
Ghimbir nu am gasit proaspat, asa ca am pus o lingurita de ghimbir praf cum se gaseste de cumparat.
Le-am copt maxim 20 de minute la 200 de grade Celsius. La orice prajitura de genul se face testul cu scobitoarea, bagi scobitoarea in mijloc si daca iese curata, e gata.
Nu am mai facut crema de pus deasupra, sunt foarte bune de mancat impreuna cu un ceai bun.