sâmbătă, 11 februarie 2012

O parte din gandurile mele

De astăzi refuz să mai citesc comentariile de la orice articol sau postare pe internet. Oameni buni, înţelegeţi odată pentru totdeauna că lumea noastră este definită prin dualism. Orice situaţie ţi-ai imagina, mereu vor fi oameni care îi vor vedea partea pozitivă şi oameni care îi vor vedea partea negativă. Aşa funcţionează lumea, aşa ne creăm propria realitate, propria lume. M-am săturat să fiu condamnată de unii şi de alţii pentru stilul meu de viaţă, pentru că iubesc animalele, pentru că nu cred în orice formă de discriminare, pentru cărţile pe care le citesc şi pentru orice lucru care mă defineşte. Nu există greşeli, toţi suntem aici să învăţăm, să evoluăm spiritual şi să ne eliberăm. Nu mai criticaţi şi nu mai judecaţi pe nimeni, nu trăiţi viaţa omului respectiv şi nu ştiţi mediul în care a crescut, ce l-a influenţat, cum a făcut faţă situaţiilor dificile. Toate discuţiile astea în contradictoriu nu fac bine nimănui, înnegresc sufletul, ne consumă energia, ne distrag atenţia de la lucrurile importante şi ne împing la a proiecta energii negative. Ce sens are să te contrazici la nesfârşit cu oamenii doar să îi convingi că ai dreptate? Mai bine găseşti un grup de oameni cu care ai lucruri în comun şi discuţii cu ei, luaţi iniţiative împreună, lucraţi împreună pentru scopul comun.

Eu personal sunt epuizată psihic, de multe ori o simt chiar fizic, din cauza răutăţii oamenilor, cruzimea de care dau dovada, intoleranţa, prejudecăţile..tot. Nu mă ajută cu nimic treaba asta, mă distruge doar, ajung să fiu depresivă şi să nu mai fac nimic. Nu mai suport să mă uit la ştiri, auzi numai despre crime, războaie, cruzimi de nedescris, ură, toate te fac să nu mai crezi în umanitate şi în bine. Bineînţeles că dacă nu ar fi răul, nu am şti ce e binele, dar am analizat răul în detaliu, m-a consumat şi refuz să îi mai acord prioritate în gândurile mele. Sufăr din cauza oamenilor care nu au ce mânca, nu au familie, nu au casă, nu au un minim de bunăstare, sufăr pentru copiii care mor din cauza nebuniei adulţilor, copii exploataţi, batjocoriţi, părăsiţi, sufăr pentru animalele abandonate, bătute, vânate, omorâte, sufăr pentru planeta noastră care e pur şi simplu violată în fiecare secundă prin defrişări, extracţii...ne distrugem casa, implicit şi viaţa aşa cum o ştim.

De multe ori mi-aş dori să existe un buton de reset..când omenirea ajunge într-o stare în care merge doar înapoi, să putem apăsa pe el şi să o luăm de la început. Cred ca avem nevoie de mii de începuturi ca să realizăm că singura cale posibilă e să renunţăm complet la ură, să o scoatem din vocabular. În viaţa aceasta sigur nu prevăd că va fi o armonie deplină între om şi natură..doar dacă un cataclism natural de mari proporţii va produce distrugeri masive..la început probabil vor fi războaie pentru teritoriu, mâncare, că aşa ştiu oamenii..poate după aceea vor învăţa să colaboreze, să nu mai creeze ierarhii, să nu mai pună tot felul de bariere invizibile şi să ajungă să îi asuprească pe alţii mai slabi în loc să îi ajute să crească şi ei.

Suferinţa e un proces, un podeţ către o răscruce de drumuri unde va trebui să alegi ce faci..mergi înainte cu ura şi sentimentul că nu ai ce schimba sau mergi înainte cu voinţa de a schimba ceva în bine. Nu putem lupta pe zeci de fronturi, nu putem salva tot ce ne-am dori...să începem cu realitatea noastră, cu ce se întâmplă în jurul nostru.

Nu vreau să mai condamn pe nimeni care mă agresează verbal, fiecare are propria lui percepţie asupra vieţii, fiecare trăieşte experienţe diferite, atâta pot unii din punct de vedere intelectual, însă nu pot să nu condamn pe cei care îi asupresc pe alţii, le îngrădesc libertăţile şi îi reduc la zero. În orice mediu ai fi crescut, e inacceptabil să ucizi sau să te consideri suveran asupra vieţii altcuiva.

Când am renunţat la produsele de origine animale am fost foarte entuziasmată, mă simţeam multe mai bine fizic şi psihic şi vroiam să spun tuturor, să simtă toţi ce simt şi eu. Am fost foarte dezamăgită când am constatat că oamenii se simt atacaţi când le vorbeşti despre schimbarea alimentaţiei. M-am gândit că poate am abordat eu greşit subiectul, am zis ceva ce i-a deranjat, dar nu era asta..unii pur şi simplu căutau să mă combată continuu cu tot felul de argumente răutăcioase. Eu eram cu sufletul deschis, cu intenţii bune şi m-am lovit de un zid de cinism, sarcasm şi critici. Oamenii vor să trăiască în minciună, nu vor să renunţe la vechile obiceiuri chiar dacă acestea sunt nocive. Pentru mine e clar că o schimbare de alimentaţie duce la o schimbare de mentalitate şi are un impact pozitiv asupra animalelor, asupra mediului, asupra sufletului. La momentul acela nu mi-am dat seama că ego-ul acelor oameni se lupta cu mine. Am auzit tot felul de argumente impotriva veganismului, ca distruge sănătatea, că pentru asta sunt făcute animalele, cred că le-am auzit pe toate, evident şi clasicele „de unde îţi iei proteina?”, „ dar nu ai energie”, „dar ce se poate mânca fără carne?”. E o diferenţa între a fi vegan şi a mânca sănătos..tot ce înseamnă prăjeli, margarină, grăsimi vegetale hidrogenate, e-uri, zahăr, nu e ok, chiar dacă e vegan. Cel mai bine e să mănânci crud, să mănânci complet neprocesat..eu încă nu am ajuns acolo, dar sunt pe drum. Eu mi-aş dori să nu mai fie nimeni bolnav, să se răstoarne toate industriile astea care intoxică şi îmbolnăvesc oamenii, dar reacţia e violenta, oamenii nu vor să fie salvaţi de boli. A fost o perioadă în care răspundeam provocărilor, dar e o înfundătură..poate unora li se aprinde un beculeţ în urma discuţiilor, însă aceia sunt foarte rari, majoritatea te împroaşcă de amuzament şi de frică să nu le schimbi mentalitatea. Arta trollingului din păcate este tot mai populară. Eu sunt pe principiul că dacă nu ai nimic bun de zis, mai bine taci. Una e să dai un sfat, să faci o sugestie, alta e să ataci pe cineva din răutate şi să insişti aiurea. Am ajuns să fiu mută în privinţa subiectului alimentaţie, deschid gura numai dacă sunt întrebată la modul serios, nu răspund glumelor de prost gust.

Iubirea mea pentru animale e un alt domeniu SF pentru unii, nu mai am puterea necesară să mai fac faţă celor care consideră că animelele nu au drept la viaţă..pe facebook găseşti destui care să comenteze negativ pe grupurile destinate protecţiei animalelor. Nu înţeleg care e plăcerea..cauţi în bara de search „animale” sau ceva de genul, dai pe grupuri, dai ask to join, îţi consumi timpul doar ca să intri acolo şi să îi injuri pe oamenii aceia care se străduiesc să salveze în principal câinii care suferă pe străzile ţării noastre. Veşnicul şi neobositul argument împotriva iubitorilor de animale sună în felul următor „ bine că salvaţi nişte javre, dar de copii şi de bătrâni nu vă pasă”, nu mai vorbesc de constantele injurii că nu are rost...cei care vin cu astfel de argumente stau în faţa calculatoarelor, nu au viaţă, nu au ridicat un deget să ajute un copil sau un bătrân, dar condamnă pe alţii că nu o fac. Cei care trec prin greutăţi, care lucrează cu oameni bolnavi şi/sau nevoiaşi nu au nici timp să îşi bată joc de alţii pe internet şi ei ştiu ce înseamnă compasiunea pentru fiinţele slabe şi neajutorate. Eu nu am inima atât de mică încât să nu pot cuprinde toate fiinţele de pe planeta asta cu iubirea mea. Nu simt nevoia să mă laud constant cu ce am făcut, pe cine am ajutat, doar ca să vadă alţii ce bună sunt eu. Am şi eu defectele mele, la fel ca oricine, nu mă pretind perfectă, nu pretind că am dreptate în tot ce zic, dar nu mă ataca doar fiindcă te simţi frustrat fiindcă nu faci nimănui bine şi te aperi psihic jignindu-i pe cei care o fac. Alt argument de care m-am lovit în lupta asta pentru câini a fost că mulţi au fost muşcaţi. Eu sunt o victimă a câinilor, de două ori chiar. Ambele situaţii s-au petrecut în copilărie, dar am crescut, am înţeles că sunt animale, am luat un câine şi mi-am învins teama. Nu contest că sunt situaţii dramatice, de aceea trebuie luate măsuri civilizate, nu să omorâm tot ce nu ne convine. Am ajuns să îmi şterg din contacte, chiar şi rude fiindcă mă atacau constant fără motiv. Am primit şi mesaj de la o rudă că mai bine învăţ un copil să citească decât să dau mâncare la câini, critica vine de la o persoană cu o viaţă de parazit pe spatele părinţilor, deşi era vremea demult să îşi facă un rost in viaţă, dar preferă să se îndoape cu antidepresive şi să urască pe toată lumea.

Fiecare alege ce vrea să facă cu viaţa lui, fiecare ar trebui să îşi aleagă o cauză în care să creadă şi să o susţină. Unii luptă pentru drepturile omului, unii pentru drepturile animalelor, unii pentru mediu, e loc pentru toată lumea şi pentru toate cauzele bune. Trebuie reunite toate cauzele în una singura, binele planetei. Trebuie să ne trăim viaţa gândindu-ne ce lăsăm ca moştenire generaţiilor viitoare. Nu mai trăiţi ca şi cum aţi fi nemuritori sau cu gândul că oricum nu vă mai afectează ce se întâmplă după ce muriţi. Călugării tibetani trăesc fiecare zi ca şi cum aceea ar fi ziua în care vor muri, păcat că noi in „occidentul civilizat” nu mai trăim în comuniune cu natura şi în contact cu învăţături de tipul celor orientale. Pentru o evoluţie spirituală e foarte important să citim cât mai multe din toate domeniile. Eu nu consider că există religii bune şi religii rele, trebuie înţeles şi aplicat ce este esenţial în fiecare.

Cred în pace şi în iubire, numai aşa putem să ieşim din negura în care suntem acum. Trebuie să ne deschidem minţile şi sufletele, să eliminăm tot ce e rău, să eliminăm ego-ul fals...să ne redobândim independenţa.

În ultimele zile am trecut prin diferite stări negative..tristeţe, deznădejde, de aceea am simţit nevoia să mă exprim în scris. E grea viaţa celor cu intenţii bune...am obosit să îi înţeleg pe toţi, să le accept vorbele, dar pe mine nu vrea nimeni să mă înţeleagă. Da, sunt o fiinţă vulnerabilă, sufăr pentru tot ce se întâmplă, visez la perfecţiune, la o utopie, dar am speranţă că şi dacă se va întâmpla peste 1 milion de ani schimbarea, tot se va întâmpla. E normal să mai am căderi fiindcă sunt doar om, dar nu mă voi opri din drum, nu pot să renunţ la tot ce cred numai ca să nu deranjez pe alţii.

Vă iubesc pe toţi şi vă doresc să reuşiţi să vă eliberaţi sufleteşte..citiţi tot ce prindeţi, extindeţi-vă orizonturile şi conştiinţa, puneţi-vă constant întrebări despre orice, găsiţi persoane cu care să puteţi discuta, învăţaţi ce înseamnă empatia şi cel mai important: iubiţi, iubiţi şi iarăşi iubiţi viaţa.